Tehnica Bowen, prezentată de profesorul Andrew Zoppos*

Tehnica Bowen se bazează pe teoria conform căreia, odată ce s-a realizat relaxarea totală a corpului, se activează abilitatea proprie organismului de a redresa orice problema a corpului și a minții, prin readucerea acestora la echilibru și armonie. Este o formulă unică de reechilibrare neuro musculară. Lucrează atât prin sistemul nervos, la nivel structural și muscular, cât și prin sistemul circulator și limfatic. Este recunoscută pentru eficiența sa în tratarea afecțiunilor interne și reducerea duratei convalescenței. Cum funcționează? Mișcările Bowen stimulează proprioreceptorii și fibrele senzoriale ale sistemului nervos periferic. Acestea încurajează organismul să se reechilibreze și să se reîntoarcă la starea naturală de sănătate. Proprioreceptorii asigura percepția asupra poziției și mișcării corpului, și se găsesc în țesutul conjunctiv, mușchi, tendoane, ligamente și fascie.

Mișcare optimă și sănătoasă a fluidelor

Un anumit tip de receptor și în particular nociceptorul, joacă un rol foarte important în eficiența Bowen. Nociceptorii sunt în mod special sensibili la stimulii agresivi, care afectează, sau au potențial de a afecta țesuturile. Aceștia se numesc uneori și receptori de durere, dar acest termen este înșelător, deoarece durerea este interpretată la un nivel superior, cerebral. Nociceptorii sunt amplasați în aproape toate țesuturile corpului, dar sunt foarte numeroși în fascie, o membrană de țesut fibros care înfășoară, înconjoară, susține și ridică mușchii, țesuturile și organele corpului. Fascia crează un spațiu între fiecare grup de mușchi, mușchi individuali și fibre individuale, până la nivel microscopic, permițând o mișcare optimă și sănătoasă a fluidelor către toți mușchii și toate articulațiile corpului.

Începe procesul de vindecare, prin contractarea mușchilor

Când apare o leziune a corpului, cum ar fi o fractură a degetului de la picior, nociceptorii transmit un răspuns reflex, cu 70-120 metri/secundă, de-a lungul fibrei aferente, până la thalamus, localizat în creier. Această informație este mai apoi prelucrată de cortex și ulterior transmisă înapoi, la locul traumatizat, pentru a începe procesul de vindecare, prin contractarea mușchilor și începerea procesului inflamator în zona.

Dacă durerea persistă o lungă perioada de timp, fascia rămâne contractată spre a proteja zona dureroasă, cauzând astfel disfuncții sau restricții de mișcare ale țesuturilor înconjurătoare. Chiar după ce osul s-a vindecat, continuăm să șchiopătam, deoarece fascia restricționează mișcările și continuă să-și păstreze forma.

Nervii, vasele de sânge și nodurile limfatice funcționează optim.

Cu fiecare mișcare Bowen, fascia este angrenată și „deranjată” pentru scurt timp, dar nu este deplasată prin forță. Când aderența fasciei este diminuată iar țesutul conjunctiv cicatrizat se înmoaie și se relaxează, fascia își reduce contracția. Structurile musculo-scheletale devin capabile să-și mărească capacitatea de mișcare și să-și folosească tot potențialul de forță. In plus, nervii, vasele de sânge și nodurile limfatice situate în aceste țesuturi relaxate, funcționează optim.

Prin întinderea fibrelor de colagen și modificarea formei țesutului conjunctiv, realizate de mișcările Bowen de mică intensitate, nociceptorii aflați în fascie și țesut conjunctiv sunt stimulați să transmită un impuls de neagresiune prin sistemul nervos central, la cortex. Cortexul, recunoscând această informație, inițiază procesul de vindecare pentru această etapă reparatorie. Se va transmite un mesaj, prin fibrele aferente, pentru înlăturarea inflamației și relaxarea fibrelor musculare și a țesutului conjunctiv.

* articol preluat de pe website-ul 7aprilie.ro